Lumini de Craciun – cum au aparut si de ce sunt atat de cautate?
Luminite de Craciun sunt lumini folosite intr-un mediu decorativ in perioada Craciunului. Acest obicei incepe cu utilizarea lumanarilor pentru a decora brazii de Craciun in casele germane de clasa superioara in secolul al XVIII-lea.
Brazii de Craciun iluminati cu lumina electrica incep sa fie populari in mediile publice la inceputul secolului al XX-lea si tot in mijlocul secolului incepe sa fie comuna si decizia de a decora si cladiri, strazi si spatii private cu ghirlande luminoase care le disociaza de origine ca o completare a pomului de Craciun.
In unele tari, cum ar fi Statele Unite, acest obicei capata o mare relevanta in decorarea caselor private din anii ’60. Pana la sfarsitul secolului al XX-lea, acest obicei se raspandise deja in alte tari non-occidentale, cum ar fi Japonia. De la primele inventii si pana la o instalatie perdea luminoasa a mai trecut mult timp.
Obiceiul comemorarii sezonului de Craciun cu brazi de Craciun a inceput la mijlocul secolului al XVIII-lea in casele germane de clasa superioara. Acestea au fost decorate progresiv cu lumanari atasate ramurilor si frunzelor cu ajutorul ceara topita sau cu ace simple. Progresiv, suporturile de lumanari au fost adaptate, felinarele la fel de iluminate de lumanari de ceara si in cele din urma au mers la iluminat electric la inceputul anilor 1880.
Brazii de Craciun decorati cu lumina au fost stabiliti in Anglia in timpul domniei reginei Victoria si raspanditi prin emigrare in America de Nord si Australia. In Jurnalul sau din Ajunul Craciunului din 1832, printul de atunci, in varsta de 13 ani, scria: „Dupa cina… ne-am dus la sala de desen, langa sala de mese.
Erau doua mese rotunde mari unde pusesera doi copaci cu lumini si ornamente de zahar agatate. Toate ornamentele erau aranjate in jurul copacilor…” Pana cand nu a fost posibil sa se aiba energie electrica la preturi accesibile in primii ani ai secolului al XX-lea, lumanarile de ceara erau in uz comun, fiind in unele culturi inca comune.
In Marea Britanie, ghirlandele electrice sunt cunoscute sub numele de „lumini de zana”. In 1882, Teatrul Savoiadin Londra a fost prima cladire complet electrificata din lume. Sir Joseph Swan, inventatorul becului incandescent, a furnizat aproximativ 1200 de becuri, iar un an mai tarziu, proprietarul Teatrului Savoia, Richard D’Oyly Carte, imbracat in ghirlande luminoase (luminile zanelor) protagonisti in noaptea prezentarii Operei Iolanthe [2]de Gilbert si Sullivan la 25 noiembrie 1882. Termenul „Fairy lights” a fost folosit in Marea Britanie de atunci.
Primul brad de Craciun luminat electric a fost creierul lui Edward H. Johnson, un inventator asociat cu Thomas Edison. Cand a fost vicepresedinte al edison Electric Light Company, predecesorul actualei companii Edison Electrical Utility, a creat becuri speciale pentru aceasta utilizare.
Si-a expus cu mandrie bradul de Craciun, decorat cu un total de 80 de becuri rosii, albe si albastre cu fir manual; de marimea unui nuc, la 22 decembrie 1882, la casa sa de pe Fifth Avenue din New York. Ziarele locale au ignorat un astfel de eveniment asociindu-l cu o publicitate.
Cu toate acestea, o recenzie a aparut intr-un ziar din Detroit, asa ca Johnson a fost recunoscut ca parintele luminilor electrice de Craciun pentru copaci.
La inceputul anilor 1900, puteai incepe sa vezi magazine cu aceleasi ghirlande in spatele vitrinelor lor. In ciuda acestui fapt, acest tip de material a fost prea scump pentru cea mai mare parte a populatiei, astfel incat, in majoritatea cazurilor, lumanarile nu vor fi inlocuite pana la mijlocul anilor 1930.
