Elastografie mamara cu ultrasunete
Imagistica mamara astazi nu numai ca permite detectarea leziunilor infracentimetrice, ci si caracterizarea acestora. Detectarea inca se bazeaza in principal pe mamografie, care este un test de screening pentru cancer mamar.
Elastografia cu ultrasunete mamara este o noua tehnica complementara care permite o mai buna caracterizare a leziunii. Intr-adevar, aceasta tehnica ofera informatii despre compresibilitatea tesuturilor (imagistica functionala) care nu poate fi evaluata in imagistica in modul B (imagistica morfologica).
In prezent, elastografie Cluj 2021 este implementata pe majoritatea dispozitivelor vandute si poate fi utilizata in mod obisnuit. Scopul acestui articol este de a analiza principiile fizice ale elastografiei, de a prezenta aplicatiile sale clinice si impactul sau potential asupra ingrijirii pacientilor.
De ce este utila elastografia?
Ecografia in mod B este o tehnica complementara mamografiei ale carei indicatii sunt bine cunoscute (caracterizarea maselor, explorarea anomaliilor palpabile fara traducere mamografica, examinarea de prima linie la femeile tinere sau gravide, explorarea sanilor densi si a golurilor axilare.
Elastografia a fost dezvoltata pentru prima data la sfarsitul anilor 1980 si apoi aplicata pe ecografia mamara in anii 1990. Aceasta tehnica a fost dezvoltata cu scopul de a imbunatati specificitatea ultrasunetelor de mod B prin adaugarea la criteriile de ecostructura si morfologie a leziunilor informatii functionale suplimentare privind compresibilitatea leziunilor. Cum? Sau Ce?
Palparea sanilor, in timpul examinarii clinice, ofera o prima evaluare clinica a leziunilor mamare. Masele dur palpabile, slab limitate sau chiar fixate pe piele sau adanc, corespund leziunilor maligne, in timp ce leziunile moi, mobile si bine limitate sunt mai usor benigne.
Cu toate acestea, evaluarea leziunii este limitata in cazul unor leziuni mici sau leziuni situate profund in glanda, sau chiar imposibil in cazul unor leziuni subclinice. Elastografia permite obtinerea de informatii despre compresibilitate si duritatea leziunii, calitativ sau cantitativ, prin renuntarea la palparea clinica.
Elastografia este din ce in ce mai utilizata pentru a imbunatati caracterizarea leziunilor mamare. Studiile publicate arata ca imbunatateste specificitatea ultrasunetelor in modul B. Sunt disponibile doua moduri de elastografie: elastografia statica si elastografia cu unda de forfecare.
Elastografia statica se obtine prin deformarea tintei obtinute, fie prin miscari mici de compresie ale sondei, fie prin respiratie, sau chiar printr-o unda ultrasonica (Acoustic Radiation Force Impulse). Elastograma rezultata este afisata printr-o harta color, uneori cu un raport de marime sau elasticitate semi-cantitativ.
Al doilea mod este elastografia cu unde de forfecare, unde sunt disponibile doua tehnici: modul de forfecare (SWE) si modul ARFI. Elastografia undelor de forfecare este un mod mai putin dependent de operator decat modul static si permite o abordare cantitativa.
O valoare mai mare de 80kPa (SWE) sau masuratori de viteza mai mari de 2m/s (ARFI) sunt considerate suspecte. Falsele negative sunt posibile in cazurile de cancer de san usor (carcinom mucinos, carcinom inflamator stromal etc.) si fals pozitive pot fi gasite in leziunile benigne care nu sunt foarte deformabile, cum ar fi adenofibroamele fibroase vechi.
In practica, elastografia poate fi un instrument complementar interesant in cazul leziunilor nedeterminate clasificate ca Bi-Rads 4a sau Bi-Rads 3 sau leziuni fluide, dar nu poate inlocui aspiratia cu ac fin sau biopsia in cazul unor trasaturi ultrasunete sincer suspecte.
